Blog | Psiholog Constanta | Psihoterapie, hipnoza, terapie de cuplu. Cabinet psihologie Constanta.

Dupa aventura

Postat pe 26/02/2013 de Elena Monica Neacsu

Cum sa vindecam durerea si sa restabilim increderea cand un partener a fost infidel?

Unul dintre cele mai dureroase evenimente din viata cuplului este aventura amoroasa a unuia dintre parteneri. Si totusi, studiile arata ca ca 37% dintre barbatii casatoriti si 20% dintre femei si-au inselat partenerul.

Am scris acest post in primul rand pentru orice cuplu care doreste sa-si refaca relatia dupa ce unul dintre parteneri a fost neceredincios. Asta include cuplurile casatorite sau nu, cuplurile heterosexuale sau homosexuale. Incerc sa ma adresez partenerului ranit, dar si celui necredincios in aceeasi masura. De asemenea si pentru:

 Persoanele ale caror relatii s-au incheiat in urma infidelitatii, carora le este greu sa treaca peste acest moment si care vor sa inteleaga de ce relatia nu a supravietuit si ce ar trebui sa accepte ca parte de vina pentru ce s-a intamplat;

 Persoanele care vor sa inteleaga mai bine infidelitatea pe care au experimentat-o in propiile familii pe masura ce cresteau, pentru a putea sa evite tipare asemanatoare in propiile relatii;

 Parteneri care se gandesc sa aiba o aventura si care doresc sa isi inteleaga sentimentele mai bine, inainte de a face ceva ireversibil;

 Partenerii care vor sa se gandeasca la toate avantajele si dezavantajele de a dezvalui o aventura trecuta;

 Partenerii care nu intentioneaza sa dezvaluie o aventura trecuta, dar doresc totusi sa isi recladeasca relatia si sa afle mai multe despre ei insisi;

 Partenerul care il suspecteaza pe celalalt de infidelitate, dar nu l-a confruntat niciodata;

 Cupluri care se lupta cu secrete, minciuni si neincredere, din alte motive decat infidelitatea;

 Cuplurile care doresc sa rezolve nemultumirile vietii conjugale, fara a se intoarce spre altcineva.

Odata ce aventura a fost descoperita, este foarte probabil ca amandoi sa fie prinsi intr-o valtoare a sentimentelor, partenerul ranit fiind coplesit de un profund sentiment al pierderii, iar partenerul care a inselat fiind coplesit de emotii si alegeri conflictuale.

Dand glas sentimentelor voastre, sper sa va asigur ca nu sunteti nebuni sau instabili psihic si ca si altii au trecut prin aceeasi durere si confuzie, ca nu sunteti singuri.

Inainte ca emotiile sa se linisteasca, trebuie sa va va hotarati daca vreti sa ramaneti sau sa plecati din relatie. Explorandu-va optiunile, veti putea sa luati o decizie bine gandita, bazata pe circumstante si nevoi.” Pot sa ma incred in sentimentele mele?”, Cum imi dau seama daca partenerul meu e cel mai potrivit pentru mine?” – acesta este genul de intrebari la care te voi ajuta sa raspunzi in timpul sedintelor de terapie individuala sau de cuplu.

Publicat în Despre alegeri | Lasă un comentariu

Imi construiesc propia casa

Postat pe 23/01/2013 de Elena Monica Neacsu

Subiect tratat:
- Dificultatea cuiva de a accepta faptul ca trebuie sa consulte un terapeut;

Situatia dorita:
- A-i motiva pe adulti sa consulte diferiti specialisti in vederea propiului drum in viata lor sau a copiilor;

Niste prieteni de-ai mei s-au hotarat sa-si contruiasca propia lor casa si sa-si acorde timpul necesar pentru aceasta. La inceput, totul mergea bine: invatasera sa citeasca planurile si dupa ce analizasera mai multe se oprisera la doua. Au turnat fundatia cu ajutorul catorva prieteni si au pus planseul fara prea mare dificultate si au montat peretii. Au consultat apropiatii pentru a instala ferestrele si usile. S-au chinuit putin pana sa le monteze, insa cu ajutorul cuiva mai in varsta(un parinte) ei au reusit destul de repede.
Au acordat apoi destul de mult timp regulilor pe care ar trebui sa le respecte pentru izolare. Insa problemele au inceput o data cu inceperea instalatiilor electrice si mai tarziu cand a venit timpul acoperisului nu au stiut cum sa procedeze. Nimeni din anturajul lor nu stia acest lucru. Au incercat, insa dupa cateva tentative tot nu au reusit. Atunci au trebuit sa-si calce pe orgoliu si s-au decis sa consulte un specialist. Acesta din urma a verificat planurile, le-a dat cateva sfaturi pentru constructia lor in legatura cu instalatiile si acoperisul.
Au pus aceste sfaturi in practica si cateva saptamani mai tarziu ei au putut pune acoperisul.
Au fost foarte mandrii de realizarea lor si chiar au organizat o petrecere pentru inaugurarea casei. Toti cei din anturajul lor au venit sa-i felicite pentru curajul, creativitatea si perseverenta lor.

Publicat în Basme terapeutice, Despre alegeri | Lasă un comentariu

Despre puterea subconstientului in emisiunea “Lectia de sanatate” la Antena 1

Postat pe 05/11/2012 de Elena Monica Neacsu

Publicat în Dezvoltare personala | Lasă un comentariu

Micuta mea bucatica

Postat pe 29/10/2012 de Elena Monica Neacsu

Pentru ca in ultima perioada m-am confruntat la cabinet tot mai des cu nemultumirea oamenilor fata de ceea ce le ofera viata, va propun spre lecturare o poveste terapeutica.

Subiect tratat:
- Deprecierea a ceea ce ne ofera viata cotidiana

Situatie dorita:
- A invata sa apreciezi ceea ce ai;
- A-i ajuta pe oameni sa profite de tot ceea ce le ofera bun viata de zi cu zi;
- A dezvolta capacitatea de a imparti cu altcineva.

O familie de ursi traia la marginea padurii. Un om, care-i indragise, le aducea in fiecare saptamana cate o ciocolata, pentru ca bugetul sau nu-i permitea sa le aduca mai mult.
La inceput tatal urs, mama ursoaica si ursuletii se bateau pentru a avea bucata intreaga de ciocolata. Dupa cateva saptamani, parintii ursi au hotarat sa imparta chiar ei ciocolata si sa dea cate o bucatica fiecaruia. N-au reactionat toti in aceeasi maniera, unii isi luau o bucatica si o duceau sub un arabore, atat erau de suparati de cat de mica era. Altii mergeau sa o ascunda, pentru ca sa o manance mai tarziu, insa, acestia riscau sa nu o mai gaseasca sau sa fie stricata. Cat despre cei mai intelepti, acestia erau putin tristi ca bucatica era asa de mica, insa, acest fapt nu ii impiedica sa o deguste incet, pentru a o savura!

Publicat în Basme terapeutice, Despre alegeri, Dezvoltare personala | Lasă un comentariu

Pur si simplu “Multumesc”!

Postat pe 09/10/2012 de Elena Monica Neacsu

De curand mi s-a spus “multumesc”, un altfel de multumesc fata de cel care-l auzim zilnic in graba spus din obligatie. Acel ”multumesc” m-a facut sa ma gandesc la sensul adevarat al cuvantului si modul in care il folosim.

Am fost invatata de mica sa spun multumesc. Sa spun multumesc celor care ma invata, celor care ma ajuta, celor care imi ofera ceva. Sa spun multumesc celor dragi pentru tot ce fac pentru mine si pentru ca pur si simplu sunt alaturi. Sa spun multumesc unei zile noi.
In general a spune multumesc este cel mai mic lucru pe care il putem face pentru a ne exprima gratitudinea pentru tot ce avem. Este cel mai mic lucru dar in acelasi timp este si cel mai important pentru ca prin acest simplu gest ne aratam recunostinta fata de tot ce avem norocul sa ne inconjoare, pentru tot ce ne iese in cale, pentru un zambet, pentru un cuvant, pentru o soapta …

“Multumesc!” … este unul dintre cuvintele care imi plac cel mai mult. Si fie ca il spun la telefon, sau fata in fata, il spun cu zambetul pe buze! De fiecare data “multumesc” aduce bucurie in sufletul meu!
Cand il spun, o fac cu sinceritate, ca sa aiba acelasi efect asupra celorlalti asa cum si eu savurez fiecare vorba sincera care mi se spune. Un simplul “multumesc” spus cu zambetul pe buze, care imi transmite si recunostinta, ma bucura la fel ca atunci cand vad razele soarelui intr-o noua zi.

Nu este niciodata in plus sa spui multumesc!

“Iti multumesc” inseamna pana la urma o stare de bine, pe care o poti institui atat de usor si gratuit, fara efort, dar de care ne instrainam din ce in ce mai tare.
De ce suntem atat de zgarciti cu gesturile si cu vorbele bune care aduc atat de multe beneficii?
Uneori, multumim si nonverbal, prin gesturi, e adevarat!
Dar astazi, mai mult ca oricand, simtim nevoia cuvintelor in viata noastra!
Asa ca sa spunem mai des si mai tare “iti multumesc”! Sa descoperim noi sensuri ale multumirii, sa le cream noi si sa le inradacinam in randul copiilor inca de mici, explicandu-le exact insemnatatea acestui gest!
I-ai multumit vreodata copilului tau? Mai mult chiar, ti-ai cerut iertare vreodata in fata lui? L-ai implementat in relatia ta cu copilul, chiar si in sensul invers: de la parinte la copil.

Asadar, tu cui i-ai multumi astazi si de ce ai mai face-o?

Publicat în Despre alegeri, Dezvoltare personala | Lasă un comentariu

Bradutul ars

Postat pe 31/08/2012 de Elena Monica Neacsu

O dată într-o pădure depărtată se afla un brăduţ care nu prea arăta la fel ca ceilalţi copaci, pentru că nu era verde şi dădea impresia că este cu totul lipsit de viaţă. Părea ca şi cum ar fi fost lovit de trăsnet şi de atunci n-ar mai fi crescut deloc. Sau arăta ca şi cum cineva ar fi venit şi i-ar fi retezat ramurile. Ceilalţi copaci de prin partea locului credeau chiar că murise, deşi stătea încă în picioare, pentru că , după cum se ştie, majoritatea copacilor sunt capabili să rămînă drepţi multă vreme după ce îi părăseşte viaţa. Numai că ei se înşelau, foarte adanc înăuntrul său, brăduţul era încă în viaţă. însă pentru că fusese lovit de un trăsnet care îl arsese, el nu mai ştia cum să crească şi să se dezvolte, cum să devină din nou frumos, cu cetina verde aşa cum erau ceilalţi brazi.
Totodată după ce este ars, un copac se simte ca după un adevărat şoc şi nu-şi mai doreşte să crească, să trăiască sau să fie la fel cu alţi copaci. Aşa că uneori, după şocul unui trăznet, după cîte o furtună, copacii încep să creadă că n-o să mai poată creşte niciodată şi că nu le mai rămîne nimic altceva de făcut decît să aştepte moartea aşa uraţi şi arşi.
Intr-o zi, s-a nimerit să treacă pe acolo un pădurar care iubea mult pădurea. Crezînd şi el că brăduţul era mort, s-a apucat să-l lovească la rădăcină cu securea, ca să-l taie.
“Vai! Au!” a ţipat copăcelul.
Foarte mirat pădurarul a aruncat o privire de jur împrejur şi a întrebat:”Hei! Cine-i acolo? Cine strigă?”
“Sunt eu!” a scancit brăduţul. “Ce faci tu mă doare. Nu mă mai lovi!”
“Nu-mi vine să cred” s-a mirat pădurarul. “Mi s-a părut că nu mai ai viaţă în tine. Arăţi mai uscat decît orice uscătură. Eşti ars şi ca vai de tine. Crengile ţi-s rupte şi nu mai ai cetină deloc. însă eşti norocos, pentru că eu sunt un pădurar care iubesc pădurea şi nu mă lasă inima să tai un brăduţ care mai are viaţă în el. Dar te credeam pur şi simplu mort.”
” Nu sunt mort” a scîncit iarăşi brăduţul.”Nici măcar nu sunt bolnav”.
Pădurarul i-a aruncat o privire plină de îndoială. “Păi dacă nu eşti nici mort, nici bolnav, pentru ce arăţi aşa de jalnic?”
Plin de tristeţe, bradul cel mic a răspuns: “Nu mai ştiu cum să cresc. Nu mai ştiu cum să fac cetină verde. Nu mai ştiu cum să par din nou viu, pentru că m-a lovit trăsnetul de atîtea ori şi au fost atîtea furtuni în viaţa mea…Pur şi simplu am uitat cum trebuie să fac ca să cresc din nou.”
Pădurarul care iubea pădurea şi avea multă experienţă cu copacii, s-a hotărît imediat să-l ajute”pe brăduţ, i-a explicat că mai întâi va trebui să-i înlăture toate părţile arse. Apoi cu multă pricepere, pădurarul s-a apucat să scoată cioturile de crengi uscate, pînă cînd toate părţile care erau moarte au fost curăţite şi trunchiul a rămas pregătit pentru a da viaţă unor crengi noi. Bradul cel mic era surprins de faptul că nu simţea de loc nici o durere. Apoi pădurarul a adus îngrăşămînt special şi l-a presărat în jurul copăcelului. S-a asigurat că locul era destul de luminat de soare şi că avea apa necesară. Ca prin minune, după aceste îngrijiri, în foarte scurt timp , bradul cel mic a descoperit că el de fapt ŞTIA cum să crească, ŞTIA cum să se dezvolte făcand cetină verde şi bogată.

Cu alte cuvinte nu uitase deloc cum să facă pentru ca să se vindece şi să devină la fel de frumos ca ceilalţi copaci din jur. Şi chiar aşa făcea: a dat la iveală mulţi muguraşi fragezi din care au crescut o puzderie de rămurele şi cetină nouă. In scurt timp nici n-ai mai fi zis ca a fost vreodată lovit de trăznet sau ars. Pădurarul era bineînţeles cel mai apropiat prieten al brăduţului.
Pentru că pădurarul care iubea atît de mult pădurea l-a ajutat pe copăcel să redevină frumos şi sănătos, micul brad s-a hotărît să facă ceva anume pentru pădurar, ca un semn al prieteniei lor. A dat o umbră aşa de deasă, că orice trecător pe potecă se odihnea cu plăcere lîngă trunchiul lui, dîndu-şi seama că pădurarul care a îngrijit acest copac nu putea fi decît un adevărat prieten de încredere.

Publicat în Basme terapeutice | Lasă un comentariu

Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti ?

Postat pe 19/08/2012 de Elena Monica Neacsu

De cate ori n-am simtit atunci cand ne venea randul bataile inimii accelerandu-se? Mainile transpirate? Sau de cate ori nu ne-am trezit intreabandu-ne: « Sigur toti au observat ca nu ma simt in largul meu, ca toate privirile sunt atintite asupra noastra ? »
Toata lumea sau aproape toata lumea a cunoscut, intr-o anumita zi, astfel de situatii. Toata lumea a resimtit teama in momentul in care trebuia sa ia cuvantul in public, sa intalneasca persoane importante, sa faca declaratii de dragoste?

Dintre toate fricile, cea mai raspandita este, fara indoiala, frica de semenii nostri. Ea apare cand suntem supusi privirii si presupusei evaluari a unei alte persoane sau, si mai rau, unui grup de persoane.

In toate cazurile, ecuatia de baza este aceeasi: ne temem de o situatie, confruntarea cu ea da un sentiment de jena, de disconfort care poate merge pana la angoasa si chiar panica. Aceste neajunsuri sunt suficient de mari pentru a avea repercursiuni asupra comportamentului, de exemplu prin evitarea confruntarii cu situatia de care ne temem, ne devalorizam, ne este rusine.
De ce resimtim aceasta teama fata de ceilalti? Mecanismele care stau la baza aparitiei ei sunt pasionante din mai multe motive. Factori genetici, procese bilogice, moduri de educare, presiuni culturale, numeroase elemente par sa fie implicate in geneza anxietatii sociale.
Multe situatii sociale pot declansa in noi sentimente de jena sau de disconfort. Pentru a resimti o anxietate sociala trebuie sa fi in prezenta cuiva!
Capacitatea de a lua cuvantul in fata semenilor si de a-si comunica ideile este o caracteristica a oamenilor puterii. Anxietatea sociala te forteaza sa ramai pe loc. Drumul puterii este impanzit de obstacole pentru cei cu anxietate sociala, si ei au nevoie de competente extrem de inalte pentru a ajunge in varful piramidei.
In cazurile de anxietate sociala, terapeutul il ajuta pe pacient sa infrunte situatii de care se teme, invatandu-l sa-si controleze gandurile excesiv de negative.
Este vorba, in fond, sa se raspunda la trei intrebari:cum sa facem sa nu fugim? cum sa comunicam mai bine? cum sa gandim altfel?
Tendinta anxiosilor sociali de a fugi, de a se retrage intr-o masa solitara este constanta. Ea le permite sa isi calmeze anxietatea si devine repede un automatism. Una din primele etape de realizat este sa consultam un terapeut pentru infruntarea situatiilor de care ne temem.

Publicat în Dezvoltare personala | Lasă un comentariu

Frica- folositoare sau nu?

Postat pe 30/07/2012 de Elena Monica Neacsu

Frica nu este in totalitate nefolositoare si nu putem niciodata sa o suprimam total. Nici nu ar trebui sa incercam pentru ca serveste unui anumit scop.
O reactie de tipul “lupta sau fugi” poate fi vitala pentru supravietuirea noastra. Frica ne poate motiva sa muncim mai mult pentru a respecta un termen limita sau, in circumstante mai grave, ii poate da unei mame puterea necesara pentru a ridica o masina atunci cand copilul ei este prins dedesubt.
De ce mai multe ori insa, frica te impiedica sa-ti valorifici potentialul, facandu-te sa ratezi niste experiente care iti imbogatesc viata. Pe masura ce te decizi sa iti infrunti teama, pot aparea pe neasteptate un baraj de ganduri si emotii negative.
Chiar daca iti aduni curajul de a te confrunta cu frica poti totusi sa te simti cuprins de panica.
Odata ce treci de acest prag si realizezi ca nu ti s-a intamplat nimic rau, vei descoperi ca frica si-a pierdut din intensitate si ca esti mai puternic.
Cand alegi sa te confrunti cu temerile tale incepi procesul de transformare intr-o persoana mai puternica si mai autoritara.

Publicat în Despre alegeri, Dezvoltare personala | Lasă un comentariu

Santajul sentimental

Postat pe 30/06/2012 de Elena Monica Neacsu

Santajul sentimental este o forma de manipulare puternica, prin care oamenii apropiati noua ameninta, direct sau indirect, sa ne pedepseasca daca nu facem ceea ce doresc ei. In miezul oricarei tip de santaj se afla o amenintare, care poate fi exprimata in mai multe feluri: Daca nu te comporti cum vreau eu, vei suferi.

Cum se face ca atat de multi oameni inteligenti si capabili bajbaie cand ajung in situatia de a intelege un comportament altminteri evident? Un motiv fundamental este acela ca persoanele care ne santajeaza fac manipularea imposibil de sesizat, pentru ca isi ascund actiunile invaluindu-ne intr-o ceata densa.

Cei care practica santajul sentimental stiu cat de pretioasa este este pentru noi relatia cu ei. Cunosc partile noastre vulnerabile. Si, oricat ar tine la noi, cand simt ca lucrurile nu evolueaza pe voia lor recurc la ceea ce se numeste santaj sentimental.

Exista oameni importanti in viata voastra care:

ameninta sa va faca greutati, daca nu faceti ce vor ei?
va ameninta permanent ca vor pune capat relatiei, daca nu faceti ce vor ei?
va spun sau va dau de inteles ca nu-si vor purta singuri de grija, ca isi vor provoca singuri un rau sau ca vor face o depresie, daca nu faceti ce vor ei ?
vor in permanenta tot mai mult, indiferent cat de mult le oferiti voi?
presupun cu regularitate ca veti ceda in fata lor?
ignora sau descrediteaza cu regularitate sentimentele si dorintele voastre?
va pun in mod concecvent eticheta de egoist, rau, lipsit de sensibilitate sau nepasator, daca nu cedati in fata lor?
va coplesesc cu aprobarea lor atunci cand cedati dar va dezaproba cand n-o faceti?
folosesc banii pentru a obtine ceea ce vor ei?

Daca ati raspuns da fie si la o singura intrebare, inseamna ca sunteti supusi unui santaj sentimental. Vreau sa va asigur insa ca exista numeroase schimbari pe care le puteti opera pe loc, pentru a va inbunatati situatia si starea generala. Nu este usor sa recunostem ca, cedand, nu facem decat sa-l invatam pe santajist cum sa ne santajeze.
Santajul sentimental ne macina si ne amplifica pana cand ajung sa fie puse in pericol relatiile noastre cele mai importante si intregul nostru respect de sine.
Schimbarea este un cuvant inspaimantator, el nu place nimanui, toti ne straduim sa-l evitam. Cu toate acestea, un lucru il stiu siguranta absoluta, atat din experienta personala, cat si din cea profesionala, si anume: nimic nu se va schimba in viata noastra daca nu ne schimbam propiul comportament. Trebuie sa actionam. Trebuie sa facem noi primul pas pe un drum nou!