Din pacate, din momentul in care afli ca inevitabilul s-a produs, pana in momentul in care poti spune ca ai revenit la normal, trece ceva timp – un timp in care vei trece prin anumite etape pe care e bine sa le cunosti ca sa stii la ce sa te astepti.
Ce trebuie sa stii despre aceste stadii este ca ele exista, si ca fiecare trecem prin unele din ele in mod diferit. Uneori sarim cate-o etapa, alteori ramanem blocati in una mai mult timp. Alteori, trecem prin ele in alta ordine decat cea prezentata aici.
Negarea
Astfel, prim afaza este cea de negare. Faza de negare are rolul de ai oferii timp mintii sa proceseze ce s-a intamplat. Este o faza-amortizor care permite partii constiente a psihicului nostru sa traga de timp pentru ca omul sa nu se confrunte cu toata realitatea dintr-o data, ci s-o asimileze incet, incet. Astfel, in faza de negare poate te vei simti usor amortit, ca si cum ceea ce ai aflat nu te priveste pe tine, ca si cum este in afara realitatii. In aceasta prima faza, este normal sa nu simti durere, sa nu te simti foarte afectat de vestea pe care ai primit-o. Daca asa simti, sa nu te ingrijorezi ca este prea detasat, si sa nu lasi sa te simti vinovat ca nu te doare mai mult. Stai linistit- durerea va veni.
Mania
Pe masura ce negarea se estompeaza, isi face loc mania. Acum este momentul cand se pune faimoasa intrebare”De ce?” “De ce eu?” “ De ce acum?” “De ce asa?” Este nedrept ! Faza de manie este poate cea mai dificila. Mania poate fi indreptata asupra oricui – asupra ta insuti, pentru ca nu ai putut sa impiedici tragedia, asupra celor care ti-au dat vestea. Nu in ultimul rand, mania poate fi indreptata impotriva lui Dumnezeu, pentru ca Unul care ar fi putut sa impiedice tragedia, si totusi nu a facut-o.
Negocierea
Cea de-a treia faza a procesului unei pierderi este negocierea. Odata ce cel ce sufera a recunoscut ca tragedia s-a produs cu adevarat, si odata ce mania a fost exprimata, incepe stadiul de negociere. In timpul acestui stadiu, omul incearca sa negocieze cu oricine este intr-o pozitie de putere.
Depresia
Realitatea este acum clara si coplesitoare pentru cel ce sufera. Nu mai exista nicio sursa de lumina, ci numai intuneric in jur. In acest stadiu, cel ce sufera este lipsit de energie si coplesit de tristete. In acest stadiu functionam cu cu energii reduse, limitam interactiunile sociale, avem mai putina putere de munca, plangem mult si nu intodeauna putem controla accesele de plans.
Acceptarea
Ultimul stadiu este acceptarea – sfarsitul calatoriei. Cand ai ajuns aici, poti sa consideri ca procesul tau de vindecare este pe sfarsite. Atentie – asta nu inseamna ca nu te va mai durea, sau ca nu vor mai fi momente coplesitoare de durere. Dar vei reusi sa traiesti, sa parcurgi zile si chiar saptamani sau luni fara acel sentiment ca un nor negru atarna deasupra ta. Da, intodeauna vei avea acel gol in viata ta – dar acum va fi o cicatrice, si nu o rana deschisa.
Daca ai constientizat ca te afli intr-unul dintre aceste stadii este recomandat sa consulti un psiholog.