Meseria mea este aceea de a oferi ajutor altora, bazandu-ma pe niste lucruri pe care eu le-am trait si le-am citit, iar ei nici nu le-au citit, nici nu le-au resimtit. In realitate nu fac nimic mai mult decat atat: te ajut sa te faci bine, sa cresti, sa te maturizezi, sa te analizezi. Nu este nici mult, nici putin; nu o spun cu vanitate, nici cu modestie, ci o spun pentru ca eu chiar cred ca asa este.
Asa stand lucrurile, uneori sunt intrebata daca se poate considera ca a vorbi cu un prieten despre problemele tale este un fel de terapie. Eu cred ca da. Sunt sigura ca statul de vorba cu un prieten bun poate fi foarte terapeutic. In orice caz, trist este sa te gandesti ca uneori poti ajunge la un cabinet de terapie pentru ca nu ai prieteni. Asta inseamna ca terapeutii nu sunt necesari?
Nu, de multe ori un prieten nu poate lua locul psihoterapeutului, tot asa cum prietenii au
un rol pe care un terapeut nu-l poate indeplini. Pe parcursul anilor in cabinet am experimentat alaturi de cei care mi-au trecut pragul emotii, trairi, experiente, reactii, consecinte, ganduri, lamentari, riscuri, temeri, atitudini. Trecand pragul cabinetului sper sa gasiti forta si intelepciunea de care fiecare om are nevoie sa se ghideze in viata.
Dupa cum se stie, exista alegeri si consecinte iar aceste alegeri ne formeaza viitorul. Viitorul nostru si al celor de langa noi.