Cand pierzi pe cineva drag, esti coplesit de intrebari carora nu le gasesti raspunsul, si de emotii pe care nu stii cum sa le gestionezi.
Doliul este o rana dureroasa a carei vindecare este privita cu ambivalenta. Uneori, nici nu poti spune ca-ti doresti sa treci peste aceasta durere fara a te simti vinovat, fara a percepe aceasta vindecare ca pe o tradare fata de cel plecat. Alteori, iti doresti cu disperare sa nu mai suferi, dar nu stii ce sa faci ca durerea sa inceteze.
In primul rand, atunci cand cand estimezi drumul care iti sta inainte, trebuie sa stii ca doliul este dureros si iti va schimba viata, dar nu te va invinge. Durerea este vie si atat de puternica incat iti taie rasuflarea, dar nu va fi mereu asa.
In plus, mai simti uneori ca lumea, asa cum a fost pana acum, s-a schimbat si asta te doare si te manie, mai ales cand vezi ca pentru cei din jur, viata nu se opreste in loc. Dar tot ce trebuie sa stii este ca doliul este un proces de adaptare. De fapt, doliul seamana foarte mult cu amputarea unui picior. Operatia are loc repede, fara consimtamantul tau. La inceput imediat dupa operatie nici nu vrei sa te gandesti cum o sa fie fara un picior, nu vrei sa accepti, esti furios dar nu ai de ales. S-a intamplat. Esti schiop. Dar din acel moment, poti sa alegi sa recunosti ca ai o rana si sa o ingrijesti bine pana se va vindeca, sau poti sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic, folosind medicamente ca sa iti amortesti durerea, daca vei refuza sa schimbi pansamentele, sa iei antibiotice si sa stai la pat, rana se va infecta, si iti va afecta tot corpul.
Daca in schimb o vei lua pe drumul greu spre vindecare, vei suferi mult, te va durea, dar pana la urma te vei vindeca. Vei avea o cicatrice toata viata, si vei fi mereu cel cu un singur picior, dar in rest vei fi sanatos, si, cu timpul vei vedea ca se poate trai si cu un singur picior.E important de stiut ca se poate trece prin doliu intr-un fel sanatos, dar si intr-un fel fel toxic. Si primul pas catre vindecare, este constientizarea impactului pe care doliul il are asupra unui om.
Este foarte problematic din punct de vedere psihologic sa incerci sa incorporezi prezenta celui drag in viata ta cand, de fapt, scopul perioadei de doliu este sa inveti sa ii incorporezi absenta in viata ta.
Exista pericolul de a ramane blocat si de a nu putea sa avansezi in vindecarea ta. Este ca si cum ai o rana care a inceput sa se vindece, si de fiecare data cand face coaja, tu io rupi, si faci sa sangereze din nou. Acea rana nu se va vindeca niciodata daca continua sa fie provocata.
Astfel, drumul tau spre vindecare trece prin acceptarea faptului ca doliul este o situatie foarte complexa cu multe fatete.