Stresul, dominanta societatii civilizate

Oamenii au avut din totdeauna intuitia faptului ca starile de neliniste (anxietatea), orele extenuante de munca, nesiguranta unui viitor amenintator, neîntelegerile cu cei apropiati pot declansa boli somatice si psihice. Permanent simtim povara presiunilor, a constrângerilor exterioare, resimtim frustrari si tensiuni emotionale ce nu fac altceva decât sa ne tulbure, ajungând chiar sa distruga echilibrul mental si biologic.

În fiecare zi întâlnim oameni ce încearca sa reziste “atacurilor“, sa concilieze dorintele proprii în ecuatia eficientei sociale, cu un consum imens, nu întotdeauna justificat, fiind atrasi în capcana identificarii gresite a adevaratilor agenti stresanti, atât exteriori cât si interiori; de ex: tensiunile din spatiul profesional, ce nu-si gasesc modalitatea de manifestare în aceeasi zona, sunt exprimate, uneori în forme abuzive, agresive, fata de persoane considerate apropiate, “care ne pot întelege si alina”: partener de viata, copii, prieteni.

Psihologii au creionat profilul persoanei dominata de stres, atragând atentia asupra factorului de risc ce-l presupune o viata traita sub semnul unei tensiuni continue: apatie/agitatie; somn excesiv/insomnie; iritabilitate, agresivitate, apetit pentru stari conflictuale/pasivitate, indiferenta; scaderea capacitatii de concentrare, de retinere a informatiilor, a eficientei personale; tulburari fiziologice (care nu sunt semne ale unor boli, cronice sau nu): palpitatii, respiratie îngreunata, senzatie de sufocare, scaderea în greutate sau alimentatie excesiva, etc; plonjarea într-o lume imaginara, pentru a eluda realitatea, devenita imposibil de controlat; negarea responsabilitatilor, ce par a fi prea multe si prea sufocante.

O astfel de persoana, dominata de stres, este candidatul perfect pentru: imposibilitatea stabilirii unor relatii de prietenie, de parteneriat, etc; perpetuarea starilor conflictuale din familie; esec în plan profesional; consum si dependenta de: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, etc.

Va reamintesc ca duiosia cu care mamele stiu sa netezeasca fruntile copiilor, alungând toate temerile si nelinistile cuibarite într-un sufletele lor – dragostea fiind cea mai directa cale de atenuare a nelinistii, cale al carui principiu activ se rataceste, din nefericire, de multi dintre noi, odata ajunsi la maturitate.

Râsul, plânsul, agresivitatea verbala sunt alte modalitati de eliberare a tensiunilor, efectul obtinut fiind restabilirea echilibrului mental.

Retragerea emotionala într-un somn excesiv pare a fi o cale adoptata de unele persoane pentru a face fata dificultatilor, aceste persoane gasind în repaus închiderea portilor catre realitate.
A discuta despre starea emotionala dominanta sau a te ruga – iata doua retete verificate de eliberare a tensiunilor create de conflictele familiale sau profesionale. Aceasta verbalizare duce la formularea unor noi puncte de vedere sau chiar la disparitia unor tensiuni minore.

Încercarea de a gasi explicatii strict logice la problemele ce ne framânta este un mecanism folosit frecvent, ce poate aduce o anume satisfactie, datorata “curajului” de a le fi dezbatut. În acest caz, trebuie evitate cel putin doua potentiale pericole: fie sa-ti analizezi si reanalizezi situatia, în asteptarea unor solutii, creionând terenul gândirii obsesionale, fie sa dai o explicatie ce pare satisfacatoare pe moment, eliberându-te chiar de vina, responsabilitate, în final nesatisfacând realitatea faptica.

Altii dintre noi încearca sa se elibereze de stres printr-un comportament activ – joc, munca fizica, sport – acestea fiind în fond mecanisme de descarcare a energiei în exces.

Garantia succesului acestor mecanisme este o chestiune relativa, senzatia de disconfort, efortul de concentrare intelectuala si de control personal, mergând pâna la izolarea individului, perturbarea relatiilor interpersonale sunt doar câtiva indici ai neputintei de a lupta si a iesi învingatori în fata stresului.

În zilele noastre important este sa constientizam ce probleme avem si câte dintre ele se datoreaza stresului. Dusman recunoscut sau nu, el poate fi învins prin apelarea la o modalitate eficienta care vine în slujba omului contemporan: psihoterapia – stiinta a sufletului, capabila sa descopere în oameni resorturi si mecanisme de a iesi învingatori din orice lupta. Nimic nu poate înlocui echilibrul fizic si psihic care creeaza starea de bine, de fericire pe care toti oamenii o doresc.

Acest articol a fost publicat în Despre alegeri, Dezvoltare personala. Salvează legătura permanentă.

Comentariile sunt închise.