Era o data un tamplar specializat in constructia caselor pe structura de lemn. Lucra la o firma care ii furniza panourile prefabricate. El le asambla, le nituia imbinarile, inalta casa si finisa detaliile.
Intr-o zi , tamplarul hotareste ca a lucrat suficient si ca e momentul sa renunte la munca aceasta. Se duce, deci, sa vorbeasca cu patronul si ii spune ca iese la pensie. Cum mai avea o casa de terminat, il anunta ca aceasta va fi ultima sa lucrare, dupa care se retrage.
- Ce pacat! spune patronul. Esti un lucrator bun…Nu mai vrei sa lucrezi o vreme ?
- Nu, nu, chiar am multe de facut, vreau sa ma odihnesc…
- Bine.
Tamplarul termina casa, se duce sa-si ia ramas bun de la patron, dar acesta ii spune :
- Stii, am o veste de ultima ora: va trebui sa mai construiesti o casa. Esti amabil? Nu ai nimic altceva de facut….Ocupa-te exclusiv de aceasta ultima lucrare.
Atunci tamplarul, suparat de aceasta noua comanda, hotareste sa o faca. Si hotaraste ca o va face cat mai repede, ca apoi sa se poata odihni, pentru ca de fapt asta voia el. Nu mai are nimic de aparat, va renunta la acest loc de munca, nu-l mai intereseaza aprecierea celorlalti, nu mai sunt in joc nici prestigiul sau, nici banii sai, nu mai este nimic in joc, pentru ca el este taiat de pe lista angajatilor. Nu vrea decat sa faca rapid casa.
Asa ca alatura panourile, le uneste fara prea multa tragere de inima, foloseste materiale de calitate foarte proasta ca sa iasa mai ieftin, nu finiseaza detaliile, pe scurt, face o lucrare mai slaba decat cele pe care le facea de obicei. In sfarsit, foarte repede, termina casa.
Merge la patron, care-i spune:
- E gata casa?
- Da, da, am terminat-o.
- Bine. Uite, ia broasca, incuie cu cheia si adu-mi apoi cheia.
Tamplarul se duce, instaleaza broasca, incuie cu cheia si se intoarce. Patronul ia cheia de la el si ii spune:
- Acesta este darul nostru pentru tine……
Se poate sa nu ne dam seama, dar viata pe care o construim zi de zi este casa in care locuim. Iar cei care au construit-o am fost noi. Daca nu vrem, putem sa nu acordam prea mare atentie luxului sau detaliilor nefinisate, dar sa avem mare grija cum o montam. Cu cata energie, cata grija, cata precautie ne-am construit pana acum viata.
Cat de bine ar fi sa incepem, de acum inainte, sa fim mai atenti la ce construim!
Povestirea este luata din cartea ” Drumul autodependentei ” de Jorge Bucay , o recomand cu caldura!