De curand mi s-a spus “multumesc”, un altfel de multumesc fata de cel care-l auzim zilnic in graba spus din obligatie. Acel ”multumesc” m-a facut sa ma gandesc la sensul adevarat al cuvantului si modul in care il folosim.
Am fost invatata de mica sa spun multumesc. Sa spun multumesc celor care ma invata, celor care ma ajuta, celor care imi ofera ceva. Sa spun multumesc celor dragi pentru tot ce fac pentru mine si pentru ca pur si simplu sunt alaturi. Sa spun multumesc unei zile noi.
In general a spune multumesc este cel mai mic lucru pe care il putem face pentru a ne exprima gratitudinea pentru tot ce avem. Este cel mai mic lucru dar in acelasi timp este si cel mai important pentru ca prin acest simplu gest ne aratam recunostinta fata de tot ce avem norocul sa ne inconjoare, pentru tot ce ne iese in cale, pentru un zambet, pentru un cuvant, pentru o soapta …
“Multumesc!” … este unul dintre cuvintele care imi plac cel mai mult. Si fie ca il spun la telefon, sau fata in fata, il spun cu zambetul pe buze! De fiecare data “multumesc” aduce bucurie in sufletul meu!
Cand il spun, o fac cu sinceritate, ca sa aiba acelasi efect asupra celorlalti asa cum si eu savurez fiecare vorba sincera care mi se spune. Un simplul “multumesc” spus cu zambetul pe buze, care imi transmite si recunostinta, ma bucura la fel ca atunci cand vad razele soarelui intr-o noua zi.
Nu este niciodata in plus sa spui multumesc!
“Iti multumesc” inseamna pana la urma o stare de bine, pe care o poti institui atat de usor si gratuit, fara efort, dar de care ne instrainam din ce in ce mai tare.
De ce suntem atat de zgarciti cu gesturile si cu vorbele bune care aduc atat de multe beneficii?
Uneori, multumim si nonverbal, prin gesturi, e adevarat!
Dar astazi, mai mult ca oricand, simtim nevoia cuvintelor in viata noastra!
Asa ca sa spunem mai des si mai tare “iti multumesc”! Sa descoperim noi sensuri ale multumirii, sa le cream noi si sa le inradacinam in randul copiilor inca de mici, explicandu-le exact insemnatatea acestui gest!
I-ai multumit vreodata copilului tau? Mai mult chiar, ti-ai cerut iertare vreodata in fata lui? L-ai implementat in relatia ta cu copilul, chiar si in sensul invers: de la parinte la copil.
Asadar, tu cui i-ai multumi astazi si de ce ai mai face-o?