Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este
exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat
sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine
sa ascunzi.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un
prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu
inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea,
a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu
corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te
amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze
ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.Toate acestea insa nu ti le cere nimeni,
dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o
doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai
putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne
multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol.
Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Putin despre etichete
Ne grabim sa tragem concluziile, sa etichetam, si asta cred ca o face fiecare dintre noi intr-o
anumita masura, dar cel mai mult ne deranjeaza cand cei apropiati ne eticheteaza. Si
vorbesc de etichete puse in pripa, la nervi sau pur si simplu ca este mai usor sa etichetezi
decat sa analizezi inainte.
Si in fond, de ce sa ne pierdem din timpul, energia si gandurile noastre pt o alta persoana?
Uneori e mai simplu asa. Doza de egoism se regaseste in fiecare din noi. Egoism in
gandire, in interese, sau in viata de zi cu zi, si asta pentrut ca viata e o jungla. Fiecare se
lupta pentrut el, pentrut viata lui, pentrut interesele lui, dar in final uitam ceea ce e mai
esential: sa trecem si prin filtrul propriilor simtiri si gandiri, si pierdem. Pierdem prieteni,
oameni ce contau pentru noi. Aceste situatii pot aparea si in relatiile de cuplu cand partenerii devin doi straini.
Vocea sufletului ….
Exista multe voci de care poti sa asculti:
Una e vocea indoielii, care pune totul sub semnul intrebarii si iti submineaza cele mai
dragi vise.
Alta e vocea fricii, care te trezeste in noapte cu transpiratii reci.
Mai e vocea autoritatii, care iti da reguli de urmat.
E vocea parinteasca, ea te invata cum sa te protejezi.
E vocea prietenului, care iti spune ce ar face in situatia ta.
E vocea ratiunii, care analizeaza optiunile, aratandu-ti o cale logica.
Si mai pot fi vocile ingerilor si ale ghizilor tai spirituali, care iti ofera sfaturi intelepte.
Dintre toate aceste voci, una singura conteaza: vocea propiului tau adevar intrinsec.
In interiorul fiintei tale exista o cunoastere care nu are nevoie de cuvinte.
Poate fi un sentiment interior care se exprima in orice mod, a carui prezenta o recunosti.
Aceasta prezenta este sinele tau inalt, infinit mai intelept si mai iubitor, care vede cea mai
buna intelegere pe care o poti face chiar acum.
Retrage-te intr-un loc linistit si descopera-l acolo.
E linistea de dincolo de zgomotul fricii, e sentimentul de siguranta de sub toata tulburarea
nelinistii.
E adevarul care rezoneaza in trupul tau cand el e linistit si nemiscat.
Nu intreba de ce lucrurile sunt asa cum sunt.
Nu intreba ce se va intampla in secunda urmatoare.
Intreaba “Ce fac acum?“.
Intreaba ” Cum pot aborda situatia asta?”.
Acestea sunt intrebarile la care intuitia iti raspunde prompt si adevarat.
Uneori te sfatuieste la liniste si asteptare, la o rabdare adanca, doar la atentie si
observatie.
Si apoi, brusc, te indeamna la actiune rapida si curajoasa.
Invata sa fii atent la aceasta voce.
Invata sa asculti acel sentiment interior.
El e raspunsul.
Fii profund relaxat si, totusi, profund constient.
Imi doresc sa ne auzim propriul adevar cu claritate si sa-l urmam.
Vom gresi mai putin………
Despre sinceritate….Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este
exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat
sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine
sa ascunzi.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un
prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu
inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea,
a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu
corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te
amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze
ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.Toate acestea insa nu ti le cere nimeni,
dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o
doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai
putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne
multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol.
Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.EticheteNe grabim sa tragem concluziile, sa etichetam, si asta cred ca o face fiecare dintre intr-
o anumita masura, dar cel mai mult ne deranjeaza cand cei apropiati ne eticheteaza. Si
vorbesc de etichete puse in pripa, la nervi sau pur si simplu ca este mai usor sa etichetezi
decat sa analizezi inainte.
Si in fond, de ce sa ne pierdem din timpul, energia si gandurile noastre pt o alta persoana?
Uneori e mai simplu asa. Doza de egoism se regaseste in fiecare din noi. Egoism in
gandire, in interese, sau in viata de zi cu zi, si asta pentrut ca viata e o jungla. Fiecare se
lupta pentrut el, pentrut viata lui, pentrut interesele lui, dar in final uitam ceea ce e mai
esential: sa trecem si prin filtrul propriilor simtiri si gandiri, si pierdem. Pierdem prieteni,
oameni ce contau pt noi.Vocea sufletului ….
Exista multe voci de care poti sa asculti:
Una e vocea indoielii, care pune totul sub semnul intrebarii si iti submineaza cele mai
dragi vise.
Alta e vocea fricii, care te trezeste in noapte cu transpiratii reci.
Mai e vocea autoritatii, care iti da reguli de urmat.
E vocea parinteasca, ea te invata cum sa te protejezi.
E vocea prietenului, care iti spune ce ar face in situatia ta.
E vocea ratiunii, care analizeaza optiunile, aratandu-ti o cale logica.
Si mai pot fi vocile ingerilor si ale ghizilor tai spirituali, care iti ofera sfaturi intelepte.
Dintre toate aceste voci, una singura conteaza: vocea propiului tau adevar intrinsec.
In interiorul fiintei tale exista o cunoastere care nu are nevoie de cuvinte.
Poate fi un sentiment interior care se exprima in orice mod, a carui prezenta o recunosti.
Aceasta prezenta este sinele tau inalt, infinit mai intelept si mai iubitor, care vede cea mai
buna intelegere pe care o poti face chiar acum.
Retrage-te intr-un loc linistit si descopera-l acolo.
E linistea de dincolo de zgomotul fricii, e sentimentul de siguranta de sub toata tulburarea
nelinistii.
E adevarul care rezoneaza in trupul tau cand el e linistit si nemiscat.
Nu intreba de ce lucrurile sunt asa cum sunt.
Nu intreba ce se va intampla in secunda urmatoare.
Intreaba “Ce fac acum?”.
Intreaba ” Cum pot aborda situatia asta?”.
Acestea sunt intrebarile la care intuiti iti raspunde prompt si adevar.
Uneori te sfatuieste la liniste si asteptare, la o rabdare adanca, doar la atentie si
observatie.
Si apoi, brusc, te indeamna la actiune rapida si curajoasa.
Invata sa fi atent la aceasta voce.
Invata sa asculti acel sentiment interior.
El e raspunsul.
Fii profund relaxat si, totusi, profund constient.
Imi doresc sa ne auzim propiul adevar cu claritate si sa-l urmam.
Vom gresi mai putin………
